5. RECALCULAREA SIMȚURILOR: 12, NU 5
Eșecul aprecierii acestui continuum al "simțurilor chimice" (miros și gust) în perioada prenatală și postnatală a dus la crearea unor protocoale medicale nepotrivite, care separă bebelușii de mamele lor și dau naștere la interferențe inutile în procesul alăptării, în cazul nașterilor la spital.
La University College din Londra, echipele care executau transfuzii de sânge fetal au remarcat că feții nenăscuți răspundeau la penetrarea intrauterină a acului prin "mișcări corporale și respiratorii viguroase". O mostră de sânge a scos la iveală un întreg flux de hormoni de stres - nivelul cortizolului crescuse cu cca. 600%, iar betaendorfinele - cu aproape 200%. Copiii nenăscuți reacționau la durere în același fel în care reacționează copiii mai mari și adulții. Cercetătorii au concluzionat că axa fetal-hipotalamică-pituitară, sensibilă la stres, este funcțională cel puțin de la începutul celui de-al doilea trimestru (în jurul vârstei concepționale de 13 săptămâni). Prin contrast, ei au descoperit că atunci când copiii prematuri erau ținuți piele-pe-piele de către mamă, în unitățile de terapie intesivă neontală, nivelurile de substanțe chimice din sângele fătului, asociate cu stresul, scădeau.
Copiii care se confruntă cu durerea în timpul gestației au un handicap serios, deoarece ei nu sunt încă echipați cu căile nervoase care să modereze durerea - care se vor dezvolta curând după naștere, iar celulele lor senzoriale servesc inițial suprafețe mai mari de piele, ceea ce înseamnă că ei simt durerea pe o suprafață mai mare a corpului lor.
Experimente controlate au demonstrat că, atunci când copiii prematuri sunt mângâiați cu blândețe câte 15 minute de trei ori pe zi timp de 10 zile, aceștia prezintă schimbări exponențiale ale metabolismului și creșterii în greutate, la aceeași cantitate de hrană primită. Ca urmare, copiii care au fost mângâiați astfel au fost externați cu câteva zile mai devreme decât omologii lor. Mai departe, când au fost examinați din nou, la vârsta de 15 luni, copiii masați prezentau o dezvoltare cognitivă accelerată în comparație cu copiii care nu au fost masați.
Experimentele au arătat în mod repetat avantajele stimulării tactile potrivite: copiii care sunt atinși cu delicatețe sunt mai relaxați, dorm mai bine și se dezvoltă mai activ și mai cu viață. Ca reacție la masaj, nivelurile hormonilor de stres precum cortizolul sau betaendorfinele scad puternic în vreme ce crește producția de celule ale sistemului imunitar.
Bănuiala mea este că bebelușilor le este foarte dor de experiențele tactile delicate pe care le-au trăit în pântecul mamei înainte de a fi expulzați brusc într-o maternitate agitată. Ei par să știe ceea ce le lipsește.
Sunetele din lumea exterioară pot fi reduse cu cca. 20 de decibeli până când ajung la urechile fătului din pântec.
Copiii prematuri simt atunci când li se vorbește în mod direct, în comparație cu vorbirea care are altă destinație. Analizându-le ritmul cardiac, putem vedea că acești bebeluși își exprimă preferințele pentru comunicarea personală, direcționată către ei.
Chiar înainte de vârsta conceptuală de 20 de săptămâni, simțul echilibrului fătului este deja dezvoltat la nivel de adult.
Gusturile au efect și asupra fătului din uter: experimentele arată că mișcările de înghițire se accelerează ca reacție la gusturile dulci injectate în cavitatea amniotică și se încetinesc sau se opresc de tot în cazul gustului amar.
Nou-născuții vin pe lume deja echipați cu capacitatea de a recunoaște gustul și mirosul sânilor mamei - iată de ce ei pot găsi calea către sân fără nici un ajutor, cu condiția ca sânii să nu fi fost spălați sau parfumați. Din același motiv, copiii nu sunt pregătiți pentru a consuma formule de lapte praf! Confundarea hranei oferite copiilor în spitale poate provoca stagnarea alăptării.
Într-un experiment recent de la Universitatea Vanderbilt, psihologii au descoperit că nou-născuții recunosc mirosul propriului lichid amniotic, iar acesta îi liniștește. Pentru o oră și jumătate, la scurt timp de la naștere, cercetătorii au cronometrat durata plânsetelor în vreme ce bebelușii stăteau înveliți în pături, lângă diverse surse de căldură. Grupul de copii care a avut prosoape înmuiate în propriul lichid amniotic plasate în apropierea nasului a plâns, în medie, doar 39 de secunde dintr-o oră și jumătate. Bebelușii care n-au respirat mirosul lichidului amniotic au plâns de cel puțin cinci ori mai mult!
Unii gemeni au fost observați sărutându-se pe buze în uter. Din nou, acest comportament pare să fie senzorial, mai degrabă decât gustativ.
Realitatea durerii fătului a fost trecută cu vederea în mod tragic de către obstretica modernă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu