Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read - Childbirth without fear. The principles and practice of natural childbirth, Polinger in Print, 2006. Sublinierile ne aparțin)

CUVÂNT ÎNAINTE, MICHEL ODENT

Grantly-Dick Read, în calitate de medic practicant cu experiență și de observator excelent, a realizat faptul că atenția ar trebui să fie mențiuntă asupra nevoii femeii de a se simți în siguranță. Ar fi uimit de modul în care psihologii moderni pot confirma și interpreta descoperirile lui. Aceștia sunt acum în poziția de a explica în ce fel sunt antagonice adrenalina (un hormon ”de urgență” secretat în special atunci când există un potențial pericol) și oxitocina (hormonul necesar pentru a produce contracții uterine).

Toate mamiferele, inclusiv oamenii, au aceleași nevoi de bază atunci când nasc. O femelă mamifer nu poate făta în sălbăticie atunci când în preajmă se află un prădător. Ea va făta mai târziu, atunci când îi va scădea nivelul adrenalinei; asta se întamplă atunci când pericolul a trecut și se simte în siguranță.

A înțelege și a interpreta nevoia de a se simți în siguranță în timpul nașterii ne duce spre menționarea celor mai comune strategii folosite de-a lungul vremii femeile din toată lumea pentru a-și satisface aceste nevoi. Ele au avut dintotdeauna tendința să dea naștere în apropierea propriei lor mame sau în apropierea unei mame sau bunici cu experiență, alături de care să se poată simți în siguranță. Aceasta este rădăcina moșitului. Într-o lume ideală, mama este prototipul persoanei alături de care ne simțim în siguranță, fără sentimentul de a fi observați sau judecați. E posibil ca, dacă nevoile de bază ale femeilor care nasc ar fi fost interpretate corect acum jumătate de secol, moașa autentică nu ar fi fost transformată într-o membră anonimă a echipei medicale, stresată să urmeze niște protocoale strict standardizate.

Mai mult decât atât, Dick-Read atenționează asupra faptului că frica este foarte contagioasă.

În zilele noastre, istoria nașterii copiilor se află la un punct de cotitură. Cele mai multe femei nasc fără să se bazeze pe eliberarea hormonilor naturali. Multe fac cezariene și multe din acelea care nasc vaginal, folosesc diferite substanțe medicamentoase. Acești substituenți farmacologici blochează secreția hormonilor naturali, dar nu au efectele comportamentale ale acelora naturali. De exemplu, când o femeie în travaliu nu poate elibera oxitocină naturală, i se dă o doză de oxitocină sintetică, care inhibă secreția acestui hormon de către glanda pituitară. Injecția intravenoasă va fi eficientă pentru stimularea contracțiilor uterine, dar nu va ajunge la creier: nu avea efectele unui ”hormon al dragostei”. Și chiar dacă, prin minune, o femeie ar da naștere fără nicio intervenție a vreunei substanțe medicamentoase, există  o mare probabilitate ca ea să primească o injecție de oxitocină pentru nașterea placentei. Cu alte cuvinte, secreția ei de ”hormon al dragostei” va fi blocată imediat după nașterea copilului.

Întreabarea trebuie pusă în termeni de civilizație: cum va evolua civilizația noastră după multiple generații de femei care dau naștere fără a elibera ”hormonii dragostei”?

Există motive de optimism - dacă este recunoscută urgența vitală de a schimba modul de naștere, atât în cercurile specializate cât și în cele nespecializate, dacă învățăm să gândim pe termen lung și dacă învățăm să gândim în termeni de civilizație.