Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 2

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1 Sublinierile ne aparțin.)

2. SISTEMUL PRIMORDIAL DE ADAPTARE

Sistemul primordial de adaptare este total diferit de "creierul nou" sau neocortexul, care își poate crește capacitatea până la o vârstă foarte înaintată dacă este stimulat îndeajuns.

Imunologii trebuie să fie convinși de adevărul că viața este o luptă și că lupta este o necesitate. Sistemul imunitar învăță să lupte doar luptând. Dar dacă sistemul imunitar nu are șansa de a lupta cu anumite virusuri care atacă, de obicei, în timpul copilăriei, atunci va avea parte de a o luptă mult mai grea și mai epuizantă ca adult. De aceea e mai bine să faci oreion la patru ani, nu la treizecișipatru de ani.

De fapt, orice tip de secreție hormonală joacă un rol în imunitate - nu doar hormonii de stres.

Sistemul imunitar poate fi văzut de-acum ca un organ senzorial care trimite informații către creier.

Deși Pavlov deja prevăzuse posibilitatea condiționării sistemului imunitar și deși Metalnikov a arătat în anii '20 la Institutul Pasteur din Paris că, într-adevăr, condiționarea poate schimba răspunsul unui organism la un agent de infecție, nimeni nu ar fi îndrăznit să vorbească despre educarea sistemului imunitar nici măcar acum 15 ani.

Tradițiile orientale au înțeles, de asemenea, importanța vieții fătului și primei faze a copilăriei. Știau că această perioadă formează fundația pe care se construiește restul vieții  unei persoane. În China antică, se obișnuia practicarea "educației embrionului" (Tai-Kyo), al cărei principiu fundamental era că numai o femeie fericită și sănătoasă poate avea un copil fericit și sănătos. Există multe proverbe inspirate de învățăturile Tai-Kyo. De exemplu: "Dacă vrei să cunoști un om, privește-i mama". În Caraka Samhita, o tradiție indiană, dezvoltarea embrionului și fătului este studiată în timpul celei de a treia și a patra săptămână de sarcină, apoi lună de lună până în luna a șaptea. Există lungi capitole despre fertilitate, concepție, graviditatea și noul-născut. În tradiția tibetană r Gyud-b Shi, fătul este studiat în fiecare săptămână.

Creierul primitiv își atinge maturitatea foarte devreme în viața unui om, în perioada de viață intra-uterină, naștere și prima fază a copilăriei. Așadar, informația care traversează creierul în timpul acestei perioade cruciale afectează cursul a câteva stadii foarte importante ale dezvoltării sale. 

Când mângâi pielea unui bebeluș, trimiți o anumită energie către creierul său, într-o fază importantă a dezvoltării sale.

Lipsa stimulării senzoriale în timpul perioadei primordiale ar putea avea consecințe grave. De exemplu, atunci când o femeie însărcinată este sfătuită să petreacă un timp îndelungat în pat, este posibil ca fătul să fie lipsit de stimulare senzorială. Cu alte cuvinte, există un deficit de energie transmisă la creier, într-o perioadă în care creierul primitiv nu este încă matur.

În timpul vieții intrauterine, acea parte a urechii interne care dă informații despre mișcările corpului și care va da mai târziu simțul echilibrului (sistemul vestibular) ajunge la maturitate foarte devreme. Sistemul vestibular al fătului este constant stimulat atunci când mama se plimbă, dansează, își schimbă poziția și așa mai departe. 

Efectele permanente ale hormonilor sexuali asupra creierului în perioada apropiată nașterii sunt acum recunoscute. Aceasta este o perioadă critică, ce determină comportamentul sexual al adultului. De exemplu, animalele mascul din punct de vedere genetic, care, în această perioadă scurtă, dar critică, au dus lipsa hormonilor masculini vor fi, ca adulți, excitați sexual de atitudinile animalelor de același sex, chiar dacă nivelul hormonilor lor masculini va fi normal la acel moment.

Celulele limfoide și timusul se formează foarte devreme - în săptămâna a opta. Mulțumită acestor țesuturi, fătul poate deja produce anticorpi (IgM) în cazul unei boli bacteriene transmise de către mamă. 

Încă de la naștere, sistemul imunitar al bebelușului trebuie stimulat. Urmează o perioadă critică în timpul căreia IgM ating nivelul lor definitiv, la circa nouă luni de viață. În această perioadă, bebelușul este protejat împotriva infecțiilor de care a suferit mama în trecut, mulțumită unor anticorpi de mică greutate, care au traversat placenta.

Bebelușul este de asemenea protejat de anticorpi speciali numiți IgA și de diverse substanțe care previn infecțiile, existente în colostru și lapte.

Este important să reținem că diverse părți ale sistemului primordial de adaptare se dezvoltă simultan și ajung la maturitate în perioada dependenței de mamă. Dezvoltarea lor simultană este un nou argument care sugerează unitatea acestui sistem.

La adulți, neocortexul este atât de dezvoltat încât tinde să supracontroleze și să reprime activitatea creierului primitiv. Într-adevăr, poate face aceasta la un asemenea nivel încât să inhibe acele funcții fiziologice care sunt cele mai vulnerabile, precum nașterea de copii și actul sexual.

Creierul primitiv - creierul emoțional - poate de asemenea comunica cu creierul primitiv al altor oameni și animale. Empatie, simpatie, antipatie, atașament, dragoste și ură - toate acestea au de-a face cu acest gen de comunicare. Modurile subtile de comunicare precum acestea rămân învăluite în mister.