Ferestre către pântec (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

6. NENĂSCUTUL INTELIGENT

Cele șapte tipuri de inteligență propuse de Gardner în cartea sa, Frames of Mind (1983), sunt: 1. lingvistică, 2. muzicală, 3. logico-matematică, 4. spațială, 5. corporal-kinestetică, 6. intrapersonală, 7. interpersonală.

Câțiva oameni încă mai insistă că am avea nevoie de limbaj înainte de a deveni inteligenți, dar acest lucru trece cu vederea inteligența de care este nevoie încă de la început pentru a învăța o limbă. 

Psihologii Anthony deCasper și Melanie Spence sunt celebri pentru un experiment inteligent în care mamele au fost rugate să le citească copiilor din pântece, de două ori pe zi, timp de șase săptămâni înainte de naștere, povestea Pisicul din pălărie (Cat in the Hat). După naștere, când bebelușilor le-a fost dată ocazia să sugă pe fundalul sonor cu diverse înregistrări, aceștia au preferat să sugă în ritmul familiar al poveștii Pisicul din pălărie mai degrabă decât pe ritmul altei povești alternative. Și alte experimente ale acelorași cercetători confirmă teoria procesării limbajului dinainte de naștere. 

Când eram la o emisiune la un post de radio din Dallas, Texas, un tătic pe nume Chad, mi-a raportat următorul eveniment: "Atunci când soția mea era gravidă în șase luni, i-am citit Hobbitul. Ne-a luat vreo câteva luni. Când copilul nostru era cam de patru ani, m-a rugat să îi citesc acea poveste. Când i-am citit-o, mi-a spus: "Tati, am mai auzit povestea asta!". "Nu, nu se poate. Niciodată nu ți-am citit-o.". Pe măsură ce o citeam, copilul tot insista că i-am mai citit-o. Și eu tot îi spuneam că nu i-am mai citit-o niciodată... până când soția și-a amintit dintr-od dată: "Ba da, i-ai mai citit-o, în fiecare zi, când eram gravidă cu el!..."

Există inteligență muzicală înainte de naștere? Da. Copiii din pântece ascultă atent muzica și învață din ea. Jacquelin Chapman cânta "Cântecul de leagăn" al lui Brahms copiilor prematuri din maternitatea unui spital din New York și a descoperit că bebelușii care ascultau muzica câștigau mai repede în greutate și se externau cu circa o săptămână mai repede decât cărora nu li se cânta. Aproximativ în aceeași perioadă, cercetătoarea Michelle Clements cânta diverse bucăți de muzică clasică femeilor însărcinate dintr-un spital din Londra. Ea a raportat că feții se linișteau pe muzica lui Vivaldi și Mozart, și loveau cu picioarele și se agitau pe porțiunile mai intense din operele lui Beethoven, Brahms și pe muzica rock.

Psihologul Tiffany Field consideră, pe baza numeroaselor cercetări acumulate, că feții tind să învețe comportamentul depresiv de la mamelor lor aflate în depresie - în același timp, ei identifică corect faptul că tatăl nu este depresiv și relaționează diferit cu el.

Anja Huizink, doctor la Universitatea din Utrecht, a întreprins în anul 2000 un studiu pe 170 de mame aflate la prima naștere. Huizink le-a testat nivelurile de stres de trei ori în timpul sarcinii. După naștere, bebelușii au fost examinați periodic până la vârsta de 8 luni. A descoperit că anxietățile specifice nașterii erau asociate în mod negativ cu dezvoltarea mentală și motorie a copilului. Femeile foarte temătoare în timpul sarcinii prezintă un risc ridicat de a avea un copil cu probleme de adaptare și cu comportament dificil în primele 8 luni de viață.

În mod similar, psihologul Vivette Glover a condus un studiu pe 7000 de mame și copii din regiunea Avon din Anglia. Echipa ei a descoperit că mamele care raportau niveluri ridicate de anxietate în timpul nașterii erau de două ori mai expuse decât mamele nestresate la riscul de a avea copii cu dificultăți de comportament, depresivi și anxioși - până la vârsta de patru ani. Aceste corelații semnalează faptul că fătul din uter este foarte bine conectat la starea emoțională a mamei și este profund afectat de această interacțiune.

Psihiatrul James Herzog prezintă cazul Martei, născută la vârsta de 32 de săptămâni, imediat după ce părinții ei au întreținut relații sexuale. Marta a avut parte de primul ei consult psihiatric la vârsta de doar două săptămâni. Ea ajunsese să dezvolte un "complex al durerii" prin care căuta permanent experiențe dureroase - probabil pentru a se asigura de faptul că este în viață. Ar fi foarte dificil de explicat cum s-ar putea dobândi o asemenea patologie în lipsa sensibilității pentru relațiile interpersonale.