Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 3

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 3. O filozofie a nașterii

M-am întrebat adesea dacă acea femeie din Whitechapel, al cărei nume l-am uitat demult, a realizat ce influență majoră a făcut o remarcă de-a ei asupra mea. [...] Împiedicându-mă pe scara întunecoasă, am deschis ușa unei camere mici. Pe jos era un lighean cu apă, fereastra era spartă, ploaia intra înăuntru, patul nu avea așternuturi decente și era sprijinit într-un capăt de o cutie de zahăr. Pacienta mea stătea pe pat, acoperită numai cu niște zdrențe. În ciuda acestor condiții - care chiar și acum treizeci de ani erau o rușine pentru orice țară civilzată, curând am devenit conștient de atmosfera liniștită și calmă. Între timp, copilul s-a născut. Nu a fost nicio urmă de agitație sau zgomot. A fost doar o mică disensiune: am încercat să îmi conving pacienta să-i administrez niște cloroform când a devenit vizibil capul copilului. Totuși ea a refuzat ferm dar calm să accepte acest ajutor. Era pentru prima dată în scurta mea experiență când cineva refuza cloroformul. Când eram pe picior de plecare, am întrebat-o de ce a refuzat. [...] s-a întors timid la mine și mi-a spus: ”Nu a durut. Nici nu trebuia să doară, nu-i așa doctore?” Săptămâni și luni întregi apoi, în timp ce stăteam cu femei aflate în travaliu, femei care păreau că se află în agonia și teroarea nașterii, această propoziție îmi revenea în minte, până când, în ciuda gândirii mele ortodoxe și conservatoare, am început să întrevăd lumina. Am început să realizez că nu există nicio legea a naturii și nicio intenție care ar putea justifica durerea la naștere.

Era foarte greu de explicat de ce cineva suferă și altcineva pare eliberată de orice durere. Nu părea să fie mare diferențe în travaliile efective; ambele persoane trebuiau sa muncească la fel de mult; factorul timp nu părea să fie remarcabil diferit.

Astfel că am fost influențat treptat de către aceste observații să investighez partea jucată de emoții în funcția naturală a reproducerii. Era natura nașterii responsabilă de starea emoțională a femeii, sau starea emoțională era în mare măsură responsabilă de natura nașterii?

O femeie obișuită asociază frumosul din viața ei cu o serie de evenimente. Încă din timpul copilăriei timpurii, fiecare pas înainte este făcut din dorința unei bucurii mai mari sau a unei împliniri mai totale a viselor sale. Legile vieții nu o conduc pe femeie prin frică sau necesitate fizică, ci o atrag să se dezvolte prin prezentarea unor experiențe tot mai frumoase. Este posibil ca dragostea să fie însoțită de temeri și dubii, dar ea însăși stimulează cele mai mari și nobile calități prin care natura umană poate fi caracterizată mai pozitiv. Este cea mai mare putere din lume și fără ea rasa umană s-ar sfârși în câteva generații.

[...] strânsa mea legătura cu nașterea copiilor m-a condus să cred că există o limitare a științei și că limitele cunoașterii umane abia au atins poalele munților atotștiinței. Această filozofie a nașterii este așadar scrisă în termenii credinței în Dumnezeu, dar în același timp respect argumentele contra acestei presupuneri, pentru că în timp, ele fie vor distruge, fie vor mări acceptarea puterii divine. Ar trebui așadar să parafrazăm simpla afirmație ”Dumnezeu este Iubire”, sau să deducem cu acuratețe euclidiană inversa ”Dragostea este Dumnezeu”? La prima vedere asta ar putea părea o considerație filozofică fără legătură cu argumentul, dar dacă într-o copilărie și o maturitate normală și sănătoasă înainte și după naștere găsim aceste calități extraordinare ale frumosului și măreției, ce justificare, ce motiv ar putea fi în acceptarea unui chin agonizant ca și acompaniere normală a împlinirii scopului esențial al dragostei umane?

Superstițiile, civilizație și cultura au influențat mințile femeilor care au început să aibă temeri și anxietăți justificate legate de naștere. Cu cât rasa umană a devenit mai culturalizată, cu atât a devenit mai vehementă în a se pronunța referitor la naștere ca la un chin dureros și periculos.

Astfel că teama și anticipația au creat tensiuni naturale protective în corp iar aceste tensiuni nu sunt numai ale minții, deoarece mecanismele de acțiune protectivă includ și tensiunea mușchilor. Din nefericire, tensiunea naturală produsă de frică influențează acei mușchi care închid uterul și se opun dilatării canalului cervical în timpul nașterii. Așadar frica inhibă; aceasta crește rezistența cervixului, când în mod normal acei mușchi ar trebui să fie relaxați și netensionați. Această rezistență duce la creșterea durerii, deoarece uterul este dotat cu terminații nervoase care receptează durerea apărută ca urmare a tensionării excesive. Ca urmare Frica, Tensiunea și Durerea sunt trei ”dăunători” opuși design-ului natural, care au fost introduși în cursul civilizației de ignoranța acelora care erau preocupați de pregătirea nașterii sau a asistării nașterii. Dacă frica, tensiunea și durerea merg mână în mână, atunci este necesar să eliberăm tensiunea și să depășim frica pentru a elimina durerea.

Multe femei și-au descris experiența nașterii ca una înălțătoare din punct de vedere spiritual, o putere de care nu erau conștiente înainte. Am fost adeseori martorul acestei transformări inexplicabile a femeilor în momentul nașterii copilului lor, încât automat m-am întrebat: de ce așa? Nu este sentimentalism; nu este vorba de alinarea suferinței; nu este doar satisfacția unei realizări. Este mai mare decât toate aceste lucruri. Poate că de fapt Creatorul a vrut în mod intenționat să aducă mamele mai aproape de El în momentul de înfăptuire a dragostei?

Răsplata naturală a reușitei fizice a sarcinii și nașterii nu este numai o comoară prețioasă, dar și o încredințare a forței spirituale care accentuează receptivitatea îndrumării divine din timpul maternității.

Nașterea nu este o funcție fizică. Drama manifestării sale fizice i-a lipsit de pe observatorii săi de adevăr - nașterea unui copil este fenomenul ultim al unei serii de experiențe spirituale.