Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2 Sublinierile ne aparțin.)

4. BOALA CIVILIZAȚIEI

În mod cert, societatea noastră ignoră nevoile fundamentale pe care o ființă umană le are în perioada sa primordială - viața intrauterină, perioada din apropierea nașterii și primul an după naștere.

Redescoperirea nevoilor fundamentale ale oamenilor va deveni un scop esențial pentru societatea noastră industrializată.

Să luăm exemplul nou-născutului căruia nu îi este permis să doarmă cu mama sa. Într-adevăr, aceasta este soarta a milioane de ființe umane în lumea occidentală. Haideți să vedem cum acest lucru ar putea avea consecințe pe termen lung. Nu ai nevoie de puteri de observație excepționale ca să descoperi că toți nou-născuții au nevoie de contact apropiat cu mamele lor, în special pe întuneric, noaptea. Dacă această nevoie înnăscută, această nevoie primordială de contact strâns cu o mamă întotdeauna disponibilă, nu este îndeplinită, atunci bebelușul o va cere și va plânge permanent. Dar plânsetele lui nu îi vor aduce înapoi brațele mamei. În loc de asta, cel mai probabil, mama va aprinde lumina și îi va da să mănânce. Foarte curând, bebelușul va pierde orice speranță de a fi ajutat pe timp de noapte - o perioadă în care chiar are o mare nevoie de a fi ținut în brațe.

Această situație are legătură cu ceea ce fiziologii numesc "lipsa speranței" (hopelessness), "neputință" (helplessness) sau "inhibarea acțiunii" (inhibition of action). Toate aceste situații aduc cu ele o tendință către activitate redusă, tristețe și indiferență.

Deși unii consideră că aceasta nu este o situație catastrofală, mulți bebeluși având parte de îndeajuns de mult răsfăț în timpul zilei, este posibil ca aceste experiențe ale neputinței nocturne să lase urme.

De fapt, asta se întâmplă atunci când copilul este separat de mamă: nivelul ridicat de cortizol blochează sinteza prostaglandinelor*, în special a celor de tip 1, iar nivelul redus de melatonină nu poate compensa aceasta. Exact acest dezechilibru dintre diferitele prostaglandine caracterizează cele mai multe dintre bolile civilizației.

*prostaglandinele reglează fiecare celulă a corpului și se pot găsi în orice organ. Sunt derivate din acizii grași nesaturați. Prostaglandinele de tipul 1 sunt responsabile cu dilatarea vaselor de sânge mici și reducerea presiunii sângelui. Inhibă agregarea trombocitelor, prevenind astfel tromboza. Reduc reacțiile inflamatorii și joacă un rol important în funcționarea limfocitelor T.  Prostaglandinele de tipul 2 joacă un rol important în procesul inflamării. Încă nu se cunosc suficient de multe detalii despre cele de tipul 3.

DEPRESIE

Fiziologii știu cum să creeze depresie în mod artificial. Este foarte ușor - trebuie doar să separe puiul nou-născut de animal de mama sa.

La bebeluș sau la copilul tânăr, un nivel ridicat de cortizol are efectul spectaculos al reducerii dimensiunilor glandei timus.

ALCOOLISM

Este de o importanță capitală faptul că laptele matern este una dintre foarte puținele surse naturale ale unui anumit acid gras. Numele său este acid gamma-linoleic - AGL. Un adult trebuie să fie capabil să sintetizeze singur AGL, pentru că aproape că nu există alimente care să îl conțină. AGL este sintetizat din acidul linoleic, care se găsește în special în semințe și uleiurile de semințe, precum uleiul de floarea-soarelui. Orice deficit de AGL reduce sinteza prostaglandinelor și provoacă dezechilibru între diferitele tipuri de prostaglandine. Alcoolul are efectul de a epuiza stocul de AGL, astfel că nivelul de prostaglandine 1 scade puternic.

HIPERTENSIUNE

Rolul important al hipotalamusului în reglarea presiunii sângelui a fost demonstrat de nenumărate ori. De exemplu, dacă o anumită zonă a hipotalamusului este stimulată, presiunea sângelui crește; dacă o altă zonă este stimulată, presiunea sângelui scade. Așa că nu este dificil de înțeles că atunci când un bebeluș se află în situații care declanșează hormonii de stres, el își reglează hipotalamusul în așa fel încât semințele hipertensiunii sunt sădite.

SCHIZOFRENIE

Un nivel scăzut de prostaglandine de tip 1 este găsit în trombocitele schizofrenicilor. Se știe că schizofrenia se poate diminua după o criză de epilepsie sau febră, situații în care nivelul de prostaglandine 1 crește. De asemenea, multe dintre medicamentele pentru schizofrenie stimulează secreția de prolactină, un hormon care crește nivelul de prostaglandine 1.

OBEZITATE

Se pare că acestă grăsime maronie inactivă îndeajuns este însoțită de lipsa anumitor enzime care pot funcționa doar dacă există suficiente prostaglandine de tip 1.

ALERGII

Colostrul, care precedă laptele, conține anticorpii IgA care căptușesc pereții intenstinelor copilului și îi fac mai puțin vulnerabili la proteinele străine.

Să îi dăm copilului o sticluță de lapte artificial - ca să nu moară, săracul de el - înainte ca laptele mamei să își facă apariția (deci în stadiul în care mucoasa intestinelor bebelușului este extrem de permeabilă) - exact asta trebuie să facem dacă vrem ca bebelușul să fie alergic la proteine străine.

Introducerea hranei mixte la vârsta de trei-patru luni crește numărul de antigeni la care bebelușul ar putea deveni sensibil, într-un stadiu al vieții în care sistemul său imunitar nu s-a maturizat îndeajuns. La această vârstă, tot ce are el nevoie este laptele mamei sale.

De asemenea, dacă bebelușul începe să acumuleze calorii din hrana solidă, el va cere tot mai puțin lapte și, ca urmare, va avea parte de tot mai puțin AGL - acest precursor atât de prețios al prostaglandinelor 1 pe care numai laptele matern i-l poate da în cantități suficiente. Cel din urmă obicei pe care l-am putea adopta este de a separa mama de copil pe timpul nopții. Acest lucru va avea efectul creșterii nivelului de cortizol al bebelușului și reduce producția de lapte a mamei.

Dacă vom adopta aceste obiceiuri comune și greșite, vom putea fi siguri că am înmulțit modurile de perturbare a maturizării limfocitelor T și am crescut numărul de condiții alergenice.

BOLI VIRALE

Lipsa prostaglandinelor 1 blochează maturizarea și funcționarea limfocitelor T astfel că rezistența la virusuri este scăzută. Atunci când are loc o infecție virală, aceasta poate bloca sinteza prostaglandinelor 1 și slăbi sistemul de apărare al organismului, într-un cerc vicios. Cu cât o persoană este mai tânără atunci când ia contact cu un virus, cu atât mai mare sunt șansele sale de a-l controla și de a-și fixa o imunitate permanentă. Acolo unde există o lipsă a limfocitelor T supresor, există un risc mai mare de infecții virale.

CANCER

Devine din ce în ce mai cunoscut faptul că boala cancerului se poate manifesta după o criză emoțională, precum supărarea. Stările emotive precum aceasta deprimă sistemul imunitar.

Se știe că celulele canceroase duc lipsă de o anumită enzimă care blochează fabricarea prețiosului AGL. Acest lucru înseamnă că celulele canceroase nu pot sintetiza prostaglandinele 1. În experimentele de laborator, s-a descoperit că atunci când AGL este adăugat celulelor maligne, acestea au fost distruse.

ÎMBĂTRÂNIREA PREMATURĂ

Atunci când situațiile de dincolo de controlul bebelușului îi deprimă sistemul primordial de adaptare, și când dimensiunile timusului său scad, putem spune că i se ia din viața rămasă. Este ca și cum o parte din capital i-ar fi retrasă din depozitul de ani care i-au fost dați. Multe date concrete confirmă faptul că longevitatea are legătură cu modul în care a fost reglat creierul primitiv.

Este posibilă prelungirea vieții șoarecilor eliminându-le glanda pituitară la scurt timp după naștere și compensând această lipsă de hormoni adrenali. De asemenea, efortul crește durata de viață a șoarecilor, dar numai dacă este început la o vârstă foarte fragedă.

Procesul de îmbătrânire foarte fi considerat el însuși un agent de blocare a sintezei acizilor grași nesaturați.

*

De îndată ce vom scăpa de aceste bariere inutile între sistemele organismelor noastre, bariere pe care le-au ridicat disciplinele medicale, își va face apariția o nouă eră a medicinei acolo unde prevenirea bolilor va fi un scop abandonat. Geneza bunei sănătăți și prevenirea îmbătrânirii premature se vor transforma în linii de cercetare mult mai fructuoase. [Aceste boli enumerate de autor - boli ce par a avea surse comune - par să fie imposibil de vindecat în paradigma specializării. Specializarea implică separare, scindare și, poate, la fel de grav, indiferența față de întreg. Nu poți vindeca întregul cu ajutorul specializării așa cum nu poți vedea un peisaj prin microscop - n.n.]