Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4 Sublinierile ne aparțin.)

5. SĂNĂTATE SEXUALĂ

Alăptarea este ultima etapă în procesul procreării.

Într-o societate în care există atât de multe modalități de perturbare a vieții fătului, a nașterii, a relației dintre mamă și bebeluș și a alăptării, nici nu e de mirare că apar probleme în diferitele etape din viața sexuală a unei persoane.

Cel care a descoperit noțiunea de "perioadă sensibilă" (sensitive period) este etologul german Konrad Lorenz. Acestă "perioadă sensibilă" este o perioadă critică ale cărei circumstanțe nu vor mai fi repetate niciodată. 

Lorenz a observat că bobocii de gâscă rămân atașați pentru tot restul vieții lor de primul animal cu care au avut contact după naștere. Într-adevăr, o parte dintre bobocii lui Lorenz au rămași atașați de el pentru tot restul vieții lor. Mai târziu, alți etolologi au studiat atașarea altor animale - păsări și câteva mamifere, printre care caprele și primatele.

Indiferent de metoda științifică folosită, s-a ajuns la aceleași concluzii: există o perioadă sensibilă - o perioadă critică, ce își lasă amprenta pentru totdeauna.

Prima oră de după naștere ar putea fi o asemenea perioadă sensibilă pentru oameni. Există o grămadă de dovezi care ne fac să gândim astfel. În primul și în primul rând, mamele însele asistă la asta. Pe parcursul orei imediat următoare nașterii, mama se află într-o stare de conștiență foarte specială, în care nu ține cont de mai nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său - atâta vreme cât nimic nu perturbă primul contact al său cu bebelușul și nimic nu perturbă acea atmosferă sacră. Cel mai adesea, acesta este cel mai bun moment pentru ca bebelușul să sugă pentru prima oară.

În prima oră de după naștere, hormonii secretați deopotrivă de mamă și nou-născut în timpul nașterii nu au fost încă eliminați. Ei sunt baza procesului de atașare. În mod special, mamam și copilul încă au un nivel ridicat de endorfine. De vreme ce știm că opiaceele creează obiceiuri și comportamente de dependență și pot, de asemenea, să provoace comportamente grijulii și afectuoase, este ușor de înțeles de ce prima oră de după naștere poate juca un asemenea rol important în procesul atașării.

O femeie care tocmai a născut este într-o stare extrem de vulnerabilă. Știind ceea ce știm despre procesul de atașare, nu este greu de înțeles de ce ea s-ar putea atașa foarte ușor de cineva care este alături de ea în acea primă oră de după naștere - de exemplu, un medic. Nu e doar o întâmplare faptul că înțelepciunea tradițională întotdeauna excludea bărbații de la locul nașterii!

Unii sugerează chiar că hormonii implicați în procesul de atașare - precum ACTH și vasopresina, împreună cu endorfinele - au fost deja secretați de bebeluș în timpul vieții sale intrauterine, astfel că atașarea dintre mamă și bebeluș a început cu mult înaintea nașterii. 

Faptul de a ajuta sau a stânjeni relația timpurie dintre mamă și nou-născut are consecințe pentru întreaga cultură.

Acum se știe faptul că diferențierea sexuală a creierului are loc sfârșitul sarcinii, în perioada din apropierea nașterii. Din acest moment încolo, creierul devine masculin sau feminin. Așadar, s-ar putea ca comportamentul sexual al adulților să depindă de evenimentele care au loc în acest stadiu de dezvoltare.

Ceea ce știm despre profilul hormonal al homosexualilor se potrivește perfect cu ipoteza unei lipse temporare de testosteron din timpul perioadei critice.

Ce e important de înțeles e faptul că dacă acest profil hormonal ar fi reprodus într-un adult, nu ar avea drept consecință un comportament homosexual.

Întrebarea este: de ce și cum se face că anumiți feți duc lipsă de hormoni masculini la sfârșitul sarcinii? Răspunsul ar fi că anumite situații stresante din această perioadă ar putea declanșa un nivel ridicat de activitate al glandelor adrenale ale mamei. Glanda adrenală eliberează hormoni masculini a căror acțiune este diferită de testosteron, dar care sunt suficient de similari acestuia pentru a intra în competiție cu testosteronul în creierul fătului. Aceasta produce lipsa de testosteron.

Fiecare stadiu al reproducerii supune întregul sistem primordial de adaptare la test. Sarcina ar putea fi, așadar, considerată un eveniment neuro-hormonal și, de asemenea, un eveniment al sistemului imunitar. Cum se face că mama este capabilă să accepte aceste grefe? Mai întâi oul, apoi fătul și placenta? E încă un mister - deși nu unul complet, deoarece noi știm, de exemplu, că progesteronul care este secretat din abundență în timpul sarcinii reduce sistemul imunitar.

Este posibil ca anumite probleme de fertilitate să fie cauzate de o reacție imunologică a mamei la sperma partenerului. S-au descoperit anticorpi împotriva spermei în sânge și mucusul cervical.