Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5. Sublinierile ne aparțin.)

12. STRATEGII DE VIITOR

Astăzi, numărul femeilor care dau naștere copilului și elimină placenta fără a fi asistate farmacologic este atât de mic, încât strategiile obstretice (de mai jos), inspirate dintr-o abordare precaută, pot să pară nerealiste.

Din cauza completei lipse de certitudine științifică, există motive serioase de a evita folosirea unor cantități mari de oxitocină sintetică în travaliile prelungite, oxitocină asociată adesea cu anestezia epidurală, cu riscul finalizării prin forceps, ventuză sau chiar cezariană.

Există motive serioase pentru a evita cezarienele planificate dinainte de travaliu. Atunci când se planifică o cezariană înainte de începerea travaliului, nu există nici o garanție că bebelușul - în special plămânii săi - este perfect matur. Hormonii materni și fetali asociați cu progresul travaliului contribuie la maturizarea plămânilor. Riscurile ridicate de probleme respiratorii sunt bine documentate. 

În general, o cezariană fără un travaliu prealabil implică faptul că fătul nu a participat la inițierea travaliului. De asemenea, implică faptul că fătului nu i s-a dat oportunitatea de a-și declanșa sistemul propriu de hormoni de stres. Dificultățile în alăptare sunt mult mai probabile decât în cazul unei cezariene precedate de travaliu.

13. CUM SĂ INTERPRETĂM DURERILE FACERII

Astăzi suntem în măsură să înțelegem că există durere fiziologică în timpul nașterii, dar există, de asemenea, și un sistem fiziologic pentru protecție împotriva durerii. Lucrul cel mai important este că aceste componente ale sistemului fiziologic de protecție împotriva durerii au și alte roluri de jucat, în afară de calmarea durerii. Cu alte cuvinte, durerea este o parte esențială a procesului fiziologic. 

Știm încă de pe la sfârșitul anilor 70 că mamiferele în general, și femeile în particular, controlează durerea nașterii prin eliberarea de substanțe asemănătoare cu morfina, numite endorfine. Eliberarea endorfinelor este una dintre componentele sistemului fiziologic de protecție împotriva durerii. În aceeași perioadă, am descoperit că aceste endorfine (beta-endorfine) stimulează secreția de prolactină, hormonul matern și hormonul-cheie al lactației. Astfel, este posibil să luăm în calcul existența unui lanț de evenimente, care începe cu durerea fiziologică din travaliu și duce la eliberarea hormonului considerat necesar pentru secreția laptelui. Orice încercare de a elimina în mod electiv durerea va neutraliza acest întreg lanț de evenimente.

Reducerea activității neocortexului este o altă componentă a sistemului de protecție. Atunci când neocortexul este în repaus, durerea nu este integrată în sistemul nervos central așa cum se întâmplă în alte situații. Acesta este modul în care putem explica situațiile în care femeile strigă "mă doare" în vreme ce sunt "pe altă planetă". În zilele următoare, ele afirmă că nașterea nu a fost dureroasă. 

Într-o astfel de perspectivă, obiectivul primar nu trebuie să fie eliminarea durerii din timpul nașterii. Obiectivul primar ar trebui să fie să facem ca nașterile să fie cât mai ușoare posibil, astfel încât să reducem nevoia de asistență farmacologică.

Trebuie să redescoperim nevoile de bază ale femeii în travaliu.

Când primul stadiu al travaliului este dificil și foarte dureros, obiectivul principal ar trebui să fie să încercăm să reducem nivelul de adrenalină al mamei, deoarece adrenalina și oxitocina sunt antagonistice.

Tindem să rezervăm piscina de naștere pentru femeile care trec prin contracții speciale, foarte dureroase (în special, dureri lombre) și pentru a cele al căror cervix nu se dilată mai mult de 5 cm. În aceste situații, de cele mai multe ori apare o cerere de medicamente. În cele mai multe cazuri, cervixul se dilată complet după 1 oră sau 2 de imersie în apă. (…) Am observat că atunci când dilatarea nu a progresat după o oră sau două în bazinul de naștere, rezultatul a fost întotdeauna recurgerea la cezariană.

Un studiu suedez sugerează faptul că  femeile care intră în bazinul cu apă cu dilatare de 5 cm sau mai mare au parte de un travaliu mai scurt și o nevoie redusă de administrare a oxitocinei și analgeziei epidurale.

Când femeia în travaliu puternic intră în piscină, are loc o alinare imediată a durerii și, prin urmare, o reducere imediată a nivelului de hormoni de stres.  De vreme ce hormonii de stres și oxitocina sunt antagonistice, principalul răspuns pe termen scurt este atingerea unui nivel maxim de oxitocină și, în consecință, un progres spectaculos al dilatării. Pe lângă acesta, există o reacție pe termen lung al imersării în apă: acumularea a mai mult sânge la nivelul pieptului. Atunci când volumul de sânge din piept crește, anumite celule specializate din atriile inimii eliberează un tip de hormon numit ANP (atrial natriuretic peptide) care interferează cu activitatea glandei pituitare posterioare. Putem cu toții să observăm care sunt efectele unei activități reduse ale glandei pituitare posterioare după ce stăm mai mult timp în baie – urinăm mai ușor. Acest lucru înseamnă că eliberarea de vasopresină – hormonul retenției apei – se reduce. În fapt, întregul lanț de reacții nu este încă elucidat. Am descoperit recent că oxitocina – hormonul iubirii – are receptori în inimă (!) și că este un regulator al ANP.  

Prima recomandare practică cu privire la nașterile în apă este referitoare la momentul imersării. Moașele cu experiență știu multe trucuri pentru a ajuta femeile să aibă suficientă răbdare pentru a aștepta, în mod ideal, să ajungă la mijlocul dilatației. Un duș – ceea ce implică de obicei intimitate completă – este un exemplu a ceea ce poate sugera moașa în timpul acestei așteptări. Un studiu publicat în British Medical Journal indică limpede faptul că multe femei stau prea mult în baie. Unul dintre motive este acela că ele intră în baie cu mult timp înainte de a fi ajuns la 5 cm dilatație.

A doua recomandare este de a evita planificarea nașterii în apă. Nașterea în apă este o posibilitate atunci când apare după o serie scurtă de contracții foarte puternice în apă. Dar ea nu trebuie să devină un obiectiv. Atunci când o femeie își propune să nască în apă, s-ar putea să cadă prizonieră propriului proiect – ea va fi tentată să stea în baie în vreme ce contracțiile se slăbesc, cu riscul de a-și prelungi stadiile 2 și 3 de travaliu. În general, femeile ar trebui să evite să-și creeze un scenariu al nașterii.

Este frecventă confuzia dintre “naștere în apă” și “naștere naturală”. Dar să nu uităm că focile, mamifere pronunțat acvatice, dau naștere pe uscat. De asemenea, trebuie să reținem că simțul mirosului  - care este foarte important în interacțiunea dintre mamă și nou-născut – este neutralizat în cazul nașterii în apă.

O recomandare simplă în privința temperaturii apei: este ușor să verificați că temperatura apei nu depășește 37 grade Celsius (temperatura corpului mamei). Au fost raportate două cazuri de decese neonatale după imersia în timpul nașterii în băi fierbinți prelungi (39,7 grade Celsius într-unul dintre cazuri). Explicația propusă ar fi că feții au ajuns la temperaturi ridicate (temperatura fătului este cu un grad mai mare decât temperatura mamei) și nu-și au putut îndeplini nevoia de oxigen. Fătul respectiv a avut o problemă de eliminare a căldurii.

14. VIITORUL ASISTĂRII FARMACOLOGICE A NAȘTERII

Există o serie de studii care sugerează nevoia de a gândi pe termen lung atunci când se execută manipulări ale receptorilor cerebrali în timpul fazelor timpurii de dezvoltare. De exemplu, dacă șobolanii masculi au fost expuși la diazepam înainte de a se naște, eliberarea de testosteron așteptată în adolescență nu mai are loc.

15. INDUSTRIALIZAREA NAȘTERII ÎN EPOCA PLASTICULUI IEFTIN

În era plasticului ieftin, toate aspectele activității umane sunt mai mult sau mai puțin industrializate. Industrializarea include conceptul de standardizare. Trebuie să înțelegem faptul că femeile moderne ajung la termen într-un stadiu emoțional puternic influențat de îngrijirea prenatală standardizată.

În viața noastră de zi cu zi, cu toții putem să observăm că a devenit imposibil să întâlnești o femeie gravidă “normală”. Tuturor femeilor însărcinate li s-a dat cel puțin un motiv de îngrijorare serioasă.  “Ești prea bătrână sau ești prea tânără”, “ai tensiunea prea mică sau prea mare”, “judecând după analize, există riscul să ai un copil cu sindromul Down”, “nu ai luat acid folic la timp și acum există riscul de spina bifida”, “nu ești imunizată contra rubeolei”, “ai rH negativ”, “câștigi în greutate prea repede sau prea încet”, “ești anemică – trebuie să iei fier”, “ai risc de hemoragie fiindcă ai prea puține leucocite”, “ai diabet gestațional”, “copilul e prea mare sau prea mic”, “e prea mult lichid în jurul copilului”, “nu ai îndeajuns de mult lichid”, “placenta e jos”, “după ultima ecografie, se pare că cordonul e înfășurat în jurul gâtului”, “copilul nu și-a întors capul încă”, “ai streptococi de tip B în vagin”, “în țara noastră de obicei facem teste de toxoplasmoză și citomegalovirus”, “dacă nu naști până miercuri, trebuie să inducem travaliul” etc. În cele din urmă, atunci când travaliul e gata-gata să înceapă, se pare că spatele copilului e pe dreapta – nașterile sunt mai ușoare când spatele copilului e pe stânga.

Este evident faptul că stilul dominant al îngrijirii prenatale – concentrându-se constant numai pe potențialele probleme – are un efect “nocebo” inerent. Efectul nocebo este un efect negativ asupra stării emoționale a femeilor însărcinate și, indirect, asupra familiilor lor. El își face apariția oridecâteori un cadru de sănătate face mai mult rău decât bine interferând cu imaginația, fanteziile sau credințele unui pacient sau ale unei femei însărcinate.

Până acum, stabilimentul medical a ignorat efectele îngrijirii prenatale standardizate asupra stării emoționale a femeilor însărcinate.

În loc să ne concentrăm pe prevenirea unui număr limitat de probleme maternale, nu ar fi mai avantajos să promovăm sănătatea în mod pozitiv și să dezvoltăm gândirea pe termen lung?